Jurnalul unei fete greu de mulţumit

 

Căutam ieri ceva în bibliotecă şi am dat peste o carte. Era logic… Dar această carte este specială pentru mine. Este un jurnal. „Jurnalul unei fete greu de mulţumit” a lui Jeni Acterian este probabil cartea în a cărui personaj principal mă regăsesc cel mai mult. Îmi place enorm stilul ei: sincer, clar, concis, inteligent. Gândeşte la rece şi asta se vede.

Să vă spun câte ceva despre ea?

A trăit între 1916 şi 1958 (faceţi voi socoteala şi aflaţi că a trăit 42 de ani, destul de puţin). A fost regizor şi teatrolog de profesie şi a lăsat în urmă, ca singură creaţie, jurnalul său. I-a cunoscut pe rând pe Eliade, Cioran (cu care a şi simpatizat şi a întreţinut corespondenţă pentru mai mult timp), Ioanesco şi mulţi alţii.

Puţin nihilistă, cu o teamă necontrolată de moarte (după principiul de ce te temi, de aia nu scapi), cu un spirit critic genial, autoarea a fost una dintre puţinele care m-a ţinut cu sufletul la gură, practic, fără să spună mai nimic concret. Fiind jurnal, importanţa firului epic dispare. În orice caz va rămâne o carte de suflet. Vă invit cu drag să o citiţi.

Iată şi câteva mostre.

 

“Totuşi nimeni nu vede ce se-ntâmplă, nimeni nu vede că râd albastru.”

„Aş vrea ca versurile să-mi vină, să curgă fără efort. Frumoase şi triste ca sufletul meu.”

„Puţină dragoste, altfel de dragoste decât aceea – destul de aspră, de vagă – a părinţilor şi a fraţilor.”

„Cinematograful e cel mai bun narcotic posibil!”

„Căci oricare ar fi ideile tale, bune sau rele, ele sunt mai întotdeauna rău interpretate.”

„Aş vrea să cunosc un om care să nu mă dezamăgească, dar poate e mai bine să nu cunosc un asemenea om.”

„ Suferinţa e cel mai bun lucru pe care l-ai putea întâlni în viaţă”

„ De ce aceste cuvinte îmi sună bizar câteodată? Îmi sună straniu şi-mi fac foarte rău. Eu spun aşa: totdeauna şi niciodată şi aceste cuvinte sunt atât de mari, atât de mari şi eu atât de mică pe lângă ele. Eu  cea care încerc să reţin un minut într-o eternitate.”

„ Sunt cărţi pe care nu le pot citi într-un chip continuu. Încep, reîncep şi ajung la idei care mi se par extraordinar de adevărate, idei care mă opresc să meditez în marginea lor, pagini pe care le recitesc şi câteodată le transcriu. Asemenea cărţi sunt prea încărcate de gând ca să le citeşti dintr-o suflare.”

„ Araignée du matin- chagrin; araignée de midi, ennui; araignée du soir, éspoir”

„ E curios cum toate suferă din acelaşi motiv. Ele voiesc să iubească şi să fie iubite”

„ If life is an illusion then so is death – the gratest of all illusions. If life must not to be taken seriously – then so neither must death.”

„ Să nu râzi prea mult, râsul excesiv e semnul prostiei.”

„ O panică atroce că voi muri în panică.[…]Şi de ce mi-era frică de moarte? Pentru că nu credeam cu adevărat în Dumnezeu.”

„ Farsa asta tristă şi monotonă care se cheamă viaţă.”

„ Cu cât eşti mai lucid şi mai treaz, cu atât mai mult îţi dai seama că viaţa e un vis.”

„ Momentul de trecere între anul vechi şi anul nou l-am făcut deci alergând în sus pe-o scară.”

„ De fapt, nu mi-e frică de moarte propriuzis, ci de perioada aceea care o precede. De boală. De descompunerea aceea fizică pe care o voi trăi în toate etapele ei.”

„ E mult mai greu să iubeşti pe Dumnezeu decât să crezi în el. Dimpotrivă, e mult mai greu pentru oamenii din veacul asta să creadă în diavol decât să-l iubească. Toată lumea îl simte şi nimeni nu crede în el. Sublimă subtilitate a Diavolului.”

„Unui om care e trist îi iert multe.”

„ E atâta tristeţe în toată istoria asta a doi oameni care îşi transmit unul altiua plicuri pline de amar, încât mi se pare straniu că asta poate fi totuşi bucurie. Puţintică bucurie purtând o iremediabilă tristeţe”

„ Asta ne este paradoxul. Ţipăm de durere în singurătate şi totuşi n-am vrea (decât foarte rareori) să ne topim în Dumnezeu.”

„ Ea nu ştie să fie veselă din disperare.”

„Ce e devenirea dacă nu o moarte continuă.”

„Viaţa în ochii mei e ca o fustă lungă, lungă şi inutilă de care mă impiedic la fiecare pas.”

„E evident că atâta vreme cât suntem sănătoşi e imposibil să înţelegem moartea.”

„To die, to sleep, no more!” (Shakespeare – Hamlet)

„Le jour je pense a la mort, le nuit je meurs. Ca n’est pas mal comme distraction.”

„Rien ne vaut la peine qu’on se donne de la peine.” (nimic nu merita efortul sa facu vreun efort)

„ Mie nu-mi trebuie un indiferent şi – presupunând că nu e indiferenţă – dragostea unui om care complică lucrurile în aşa hal ar fi pentru mine un chin continuu.”

„ Am făcut absurdităţi, am făcut lucruri inadecvate, am făcut concesii, am făcut tot ce nu-mi stătea în fire şi ce-mi stătea în fire numai să ies la suprafaţa limpede odată.”

„ Mila oamenilor: dezgust. Dragostea oamenilor : limită. Singurătate.”

„Tristeţea e chin, melancolia e tristeţea căreia i s-a administrat un sedativ.”

„ Toată viaţa am vrut luna şi pe chestiunea asta n-am avut nici pământul”

 

 

Advertisement