La mulţi ani!

Pentru că mai sunt numai câteva ore până la Anul Nou şi pentru a fi, din nou în spiritul „fashion”, voi spune câteva cuvinte despre anul ce a fost. Mă gândeam ieri că dacă aş defini anul ce a trecut printr-un cuvânt, acesta ar fi „extreme” (extremă la plural!). A fost cu siguranţă un an al extremelor…una caldă şi una rece… un an al premierelor…

Stăteam şi mă gândeam câte s-au întâmplat anul ăsta şi am simţit că a fost mai plin ca niciodată… prima iubire, primul sărut, primul moment de gelozie, prima despărţire, primul deces în familie, prima inimă frântă, prima dată când am suferit pentru altcineva, pentru durerea lui şi am încercat să-l ajut cumva. Prima dată când am avut încredere cu adevărat în oameni şi nu m-am înşelat, primii prieteni adevăraţi,  resemnarea…

S-au întâmplat atâtea lucruri încât acum sunt confuză, iar când mă uit înapoi nu găsesc decât frânturi…de fericire (da, am gustat şi fericirea, pentru ceva timp şi mai vreau… a fost cu adevărat minunat, ceva ce nu poate fi comparat cu nimic)… de jale amarnică (o durere care am simţit că mă destramă, dacă nu aş fi avut pe cineva alături). Este durerea aia care este atât de mare încât o simţi fizic, e acea durere care răspunde la numele de „mă doare sufletul”. Nici asta nu poate fi comparată cu nimic….

Lunile s-au împletit între ele formând un amestec omogen de răni şi balsamuri care amăgeau cumva răul. Timpul s-a aşezat peste toate, cu bune şi cu rele şi am ajuns azi aici, întrebându-mă ce caut eu în viaţa mea… Nu, nu e aşa de grav.

Într-un fel, de fapt în mai multe feluri sunt fericită. Sunt fericită ca am trecut peste toate, sunt fericită că l-am cunoscut şi că am rămas prieteni (sunt mândră de asta, căci chiar o meritam, amândoi). Sunt fericită acum că m-a făcut fericită atunci, că au existat zilele alea… Sunt fericită că am prieteni.

Şi din nou, de 1 milion de ori dacă e nevoie… merci: Dinu, George, Alexandra, Roxy, Jo, Ancuţa, Simona, Leyla (pentru zilele când n-aveam ce vorbi şi spuneam numai tâmpenii),  Alex ( că m-a înnebunit cu fiecare nou proiect, fie el şi rev-ul… deci am să devin emo cu tine, Alex, dar mă bucur că exişti!), Liviu (cu ajutorul căruia mi-au mai reuşit ceva proiecte şi care mi-a arătat o toamnă superbă în Iaşi) , Drama Club, şi cine mai este. Mulţumesc…

Asta fără părinţi, căci pentru ei mulţumirile nu sunt numărabile…

Bun toate acestea fiind spuse aş vrea să mai adaug că nu obişnuiesc să-mi fixez la începutul anului goluri (am mai spus că nimic din ceea ce-mi planific nu-mi reuşeste, sau aproape).

Vreau doar să mă simt bine, să trec tezele şi examenul din mai care urmează, să-mi păstrez cât mai aproape prietenii, îmi vreau părinţii sănătoşi tun şi bunicii şi pe toţi ceilalţi. Vreau să fie bine…

Acum vă doresc la toţi să vă petreceţi într-un mod cât mai fain noul an, alături de cei dragi şi în spiritul urării iată şi o melodie.

La mulţi ani everyone şi fie ca tot ceea ce vă doriţi să se împlinească!

Advertisement