Grand Corps Malade

trains_by_joaovieiramartins2

C’est comme ça, la vie, un mélange de sentiments, de visions, d’états… on monte dans un train et on attend tout… bonheur, amour, joie, plaisir et puis on trouve que ce n’est pas comme ça…

On espère que tout sera bien et qu’on se debrouillera, mais… C’est difficile… la vérité c’est que la vie n’est pas toujours une „vie en rose” et il me semble qu’on regrette très souvent quelque chose. Que faire, donc si on est descendu d’un train et, un peu plus tard, on désire remonter. C’est mon cas, aujourd’hui… je veux tellement remonter quand je m’en souvienne tous les beaux paysages que j’ai vus.

Est-ce que j’ai perdu vraiment la chance? Dans mon coeur il y a un grand vide qui devient, très souvent, douloureux.

L ’amour est une maladie assez grave et á ceux qui veulent l’expérimenter, je leur dis … attendez …

L’amour est comme un cahier plein des grafiques ascendents ou descendents, mais jamais monotones… L’amour est l’état des excès, des extrèmes, on n’a pas d’equilibre, on n’a pas de jougement même si on veut tellement cela. Avec les sentiments, on ne joue pas, on ne peut pas les cacher…

Je ne peux accepter cet arrêt du train. Je pense quelquefois qu’il ne s`est pas arêté. Souvent je pense que c’est un rêve, que je vis un rêve. Et je n’ai jamais le courage pour dire ce que je sens. C’est peut-être parce que, très souvent, je ne sais pas a qui ou à quoi je pense.

Je fais des erreurs que je regrette beaucoup…

Pour un instant de bonheur, on souffre  pendant des mois, c’est injuste!

Quelque fois je veux savoir tout, et quelque fois je ne veux savoir rien…..je ne sais pas…vraiment…je me sens comme une sotte et je ne suis pas comme ça… ou peut être qu’on est tous des sots quand on parle d’amour…

Je veux remonter…. tu m’écoute? JE VEUX REMONTER!! Arête un peu faire passer le temps, laisse-moi revenir, laiss-moi t’aider. Je pourrais faire cela si tu me laissais…

Et la traduction des vers…

Călătorii cu trenul

 

Cred că poveştile de dragoste sunt ca şi călătoriile cu trenul,

Şi când văd toţi aceşti călători, uneori, aş vrea să fiu si eu unul,

De ce crezi că atâţia oameni aşteaptă pe peronul gării

De ce crezi tu că lumea se teme atât să nu întârzie

Încetezi să numeri peisajele de la fereastră,

Trenurile pornesc de multe ori atunci când ne aşteptăm cel mai puţin

Şi povestea de dragoste te duce sub ochiul slab al martorilor

Martorii sunt prietenii tăi care-ţi spun la revedere de pe peron,

Ei privesc trenul îndepărtânde-se cu un zâmbet neliniştit

Şi tu le faci semn şi îţi imaginezi ce comentează

Unii gândesc că faci o greşeală, că nu eşti cu picioarele pe pamânt

Fiecare are pronosticul său asupra duratei călătoriei pe care o faci

Dar pentru cei mai mulţi, trenul va deraia la prima furtună

Dragostea puternică îţi schimbă mult comportamentul

Încă din prima zi trebuie să-ţi alegi bine compartimentul

Scaunul de lângă culoar sau cel de la fereastră, trebuie să gasit locul cel bun,

Tu alegi un love sory de clasa întâi sau a doua

În timpul primilor kilometri nu ai ochi decât pentru chipul său,

 

Te simţi bine, fericit, nu observi cum trece clipa,

Eşti atât de bine încât ai dori să-l săruţi până şi pe controlor.

 

Dar magia nu durează decât un timp şi povestea ta …

Îţi spui ca tu nu eşti vinovat de nimic şi că este doar vina ei

Uruitul roţilor de tren te înnebuneşte şi fiecare viraj te face să vomiţi

Trebuie să te ridici şi să mergi mai departe ca să-ţi dezmorţeşti sufletul

Şi trenul încetineşte şi deja este finalul poveştii tale

Şi-n plus eşti un cretin căci prietenii tăi au rămas la cealaltă gară,

Spui la revedere celei pe care o vei numi de aici-nainte „exa”

În agenda ei, la numele tău, ea va trece un gol.

Chiar e adevărat că poveştile de dragoste sunt ca şi călătoriile cu trenul,

Şi când văd toţi aceşti călători, uneori, al vrea să fiu şi eu unul,

De ce crezi că atât de mulţi oameni aşteaptă pe peronul gării,

De ce crezi tu că lumea se teme atât să nu întârzie.

Pentru mulţi viaţa se rezumă la a încerca să urci în tren,

Să cunoşti ce este dragostea şi să te descoperi plin de entiziasm

Pentru mulţi obiectivul este de a ajunge la timp,

Pentru a-şi reuşi călătoria şi pentru a avea acces la fericire.

E uşor să iei un tren, dar trebuie să-l iei pe cel bun,

Eu am urcat în unul sau două, dar nu era vagonul bun,

Căci trenurile sunt capricioase, iar unele sunt inaccesibile,

Şi nu cred că e posibil întotdeauna cu trenul de mare viteză.

Sunt cei pentru care trenurile sunt mereu în grevă,

Iar poveştile lor de dragoste nu există decât în vise,

Sunt cei care se grăbesc în primul tren fără a avea grijă.

Dar din fericire coboară la staţia următoare,

Sunt cele care se tem să urce fiindcă sunt prea emotive,

Pentru ele este prea riscant să se agaţe de locomotive,

Sunt aventurieri care urcă din tren în tren,

Şi care de îndată ce o poveste s-a terminat atacă o altă pagină.

Eu, după singura mea călătorie am suferit timp de luni de zile,

Ne-am despărţit de comun acord, dar ea a fost mai „de acord” decât mine,

De atunci o duc cu mine mai departe (povestea) pe perone şi privesc trenurile la plecare,

Sunt porţi care se deschid, dar în gară mă simt diferit.

S-ar părea că aceste călătorii cu trenul se termină rău în general,

Dacă este şi cazul tău apropie-te şi ascultă morala.

Căci un lucru e sigur, va exista mereu un punct final,

Acum că te-am prevenit, data viitoare vei lua autobuzul.

 

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in În franceză, Sentimente and tagged , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Grand Corps Malade

  1. dumitruagachi says:

    E foarte frumos postul tau Andra, felicitari ! Si recitarea e un pic speciala, grabita, parca data pe repede inante cum e viata asta in genere, dar nu e lipsita de sensibilitate…

  2. chiarnuconteaza says:

    Mais riens n’i vaut à regreter.L’essentiel, pour être le moins mal possible, est de se soumettre à sa destinée.(Jean le Rond d’ Alembert). mult prea multi ani de cand am citit ultima data ceva in franceza. foarte frumos!

  3. Pingback: Bolnavul corp… « Elenaagachi’s Weblog

  4. andraagachi says:

    Merci:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s