Am trăit o senzaţie de deja-vu în două momente diferite ale aceeaşi zi. Mă întorceam acasă în jurul prânzului şi întâlnesc pe stradă un personaj destul de bizar. O femeie (părea a fi femeie) cu un palton lung care era în mod ciudat foarte curat, cu o eşarfă pe faţă ce părea să ascundă o cicatrice. În mod normal aveam acea senzaţie de „ nu te uita prea insistent să nu cumva să jigneşti”,dar de data aceasta se pare ca ceva la fiinţa ei mi-a atras privirea. Nu pot să-mi dau seama ce…poate haina ei atât de curată, poate privirea „curată” şi ea, modestă, puţin frustrată, ascunzându-se.
M-a înduioşat. Am vrut să-i ofer ceva, dar a trecut atât de repede pe lângă mine ca şi cum s-ar fi aşteptat şi nu vroia. Am rămas destul de mirată, dar mi-am văzut de drum.
După repetiţii, mă întorceam din nou acasă şi am revăzut-o. Părea o fantasmă în puterea nopţii în haina ei albă. M-am înfrigurat. În ambele dăţi nu cred că am văzut-o mai mult de 5 secunde.
Apariţie bizară, atemporală… poate întâmplarea, poate destinul…poate doar un bun subiect de blog, sau poate nici măcar atât…
Şi imediat după al doilea moment mi-a apărut în căşti melodia:
Coincidenţă sau nu, dar a părut că s-a potrivit…
Andra 
Imi place melodia xD
🙂