Mai mult pentru absolvenţii liceului Laurian am vrut să scriu acest post, fiindcă bănui că i-ar interesa…
Trecând de faptul că de ceva vreme nu mai gasesc timp nici să gândesc, iar inspiraţia (sau nevoia de a scrie) m-a cam părăsit… mai există şi astfel de perioade, dar parcă de ceva timp s-a cronicizat.
În fine…sec, scurt şi la obiect:
În două săptămâni ne mutăm în liceul nou…da ştiu, hai, râdeţi, dar chiar e adevarat! Mai e adevărat şi faptul că încă nu s-a instalat mobilierul, nici măcar caloriferele, dar directorul promite că în două săptămâni toate acestea vor fi înfăptuite.
Am fost acum vreo 2 zile în liceul nou pentru prima dată…atât aş vrea să spun (din perspectivă proprie) : Ferice de cei care au terminat în liceul vechi!
Este cu totul altceva, este modern…alb….rece…şi mi-a dat senzaţia că mă sufoc (scările sunt ca cele de bloc, cum vor intra şi ieşi atâţia elevi, nu ştiu…clasele sunt mult mai mici decât ale noastre, dar făcute într-adevăr după condiţiile occidentale…un hol imens împărţit în două de multe coloane uriaşe este probabil singurul lucru care îmi place precum şi faptul că sunt băi la fiecare etaj….totul e alb şi luminos şi totuşi mult mai înghesuit).
Ceea ce cred că o să-mi lipsească cel mai mult, odată mutată, este atmosfera… Laurianul a fost a doua casă pentru mine încă de când aveam 6 ani.
Laurianul nu reprezintă, deocamdată, pentru mine decât clădirea veche cu Aula şi Cancelaria, cu găurile din perete, cu scările deformate în timp de greutatea îndurată, cu geamurile prin care nu se poate iarna să nu treacă curentul dar care şoptesc atât de plăcut primăvara aerul proaspăt.
Laurianul este mult mai mult pentru mine decât pentru mulţi şi tocmai ironia face ca, supunând la vot, clasa să decidă mutarea în imobilul nou…
Nu ştiu cum am să reacţionez, dar ştiu că va dura o vreme până mă voi obişnui cu ideea de „Laurianul nou”. Singurul lucru care sper să se păstreze este atmosfera, dar sunt slabe şansele…
Ştiu, puteţi să-mi spuneţi, din nou, că sunt pesimistă şi că iar vad lucrurile numai în negru, poate aşa e, dar am cerut chiar atât de mult prin faptul că am vrut să rămân în liceul vechi??
Iar lucrul bizar este că mai mulţi sunt cei ce vor să rămână în liceul vechi decât cei care vor să plece…ironic, ha?…
P.S. Pentru cei care nu ştiu, fotografia de sus e a Laurianului Vechi şi e luată de pe site-ul liceului
Andra 
te inteleg perfect…si cred ca eu sunt mai pesimista decat tine…mie imi vine sa plang si vorbesc foarte serios cand stiu ca ne mutam si sunt convinsa ca nu o sa ma acomodez prea usor poate niciodata…cate amintiri am pe holurile astea vechi deci pe bune ca imi vine sa plang…8-|:|
andraaaaa……nu vreau să întristez încă de pe acuma, şi asa că-s predispusă spre ( ştii tu ce ), te rogggg nu mai răsuci şi tu cuţitul în rană, până cum cîteva secunde eram euforică
Eu zic sa punem o bomba in cladirea noua. Pana mea… vor fi multi care de la anu se vor inscrie doar sa se dea smecheri ca invata in cladire faina. Eu vreau in cladirea veche, rapanoasa, care se clatina, cu geamuri care nu prea se deschid si aceleasi scari pe care au urcat mama si bunicu…
orice mutare e grea la inceput.. vorbim dupa ce va obisnuiti:)
@ Pixie…si clasa ta macar sta in ala vechi, nu?
am invatat doar 2 ani in corpu vechi…a fost mega fain…:((…atmosfera face totul…nu peretii gauriti…imi pare rau ca nu o sa mai pot invata in vechiul atl..
Da, dirigu a zis ca noi o sa ramanen in cladirea veche
tot ce ne rămîne de făcut eşte să sperăm că într-o săptămână nu vor reuşi să facă ceea ce şi-au propus ( instalarea mobilierului etc). Doamne…aşteptăm o minune
frate!!! nu vine apocalipsa:))
cine vorbeste…., ai plecat, ce-ţi mai pasă? în loc să ne compătimeşti tu ne înjunghii pe la spate. Mulţumim!!!!
Heeei Heeei….impacare, ce-i cu voi!
@ Liviu…chiar ai dreptate, in orice caz nu era in intentia mea sa ridic liceul in slavi si “mea culpa” daca acesta a fost efectul….nu planificasem asta :-”
@ Anca… come on… te stiu eu cum te stiu, dar esti totusi intr-un loc public, hai sa nu ne certam degeaba, chiar nu are sens, chiar nu e sfarsitul lunii…
bine ca stii tu cum ma simt…eu nu injunghii pe nimeni pe la spate pentru ca nu stii cum ma simt… stii ca in fiecare seara ne intalnim grupuri de fosti laurianisti de prin camin in memoria timpurilor bune si ca vrem sa facem un fel de excursie in curand spre liceu doar sa ne amintim ce misto a fost perioada liceului…
si de ce sa ne rugam sa nu faca astia mobilierul?? uite asta nu o mai inteleg… si o spun pentru ca Laurian a insemnat foarte mult pentru mine.. tu mai ai 2 ani si termini, dar gandeste-te ca mai vin omuleti in urma ta.. si la urma urmei, atmosfera voi o faceti… cladirea e doar un pretext.–si cu asta mi-am incheiat pledoaria.. si ma declar vinovat:d
Nu cred ca e doar un pretext, cladirea…
E o intreaga Poveste cu ea…
Ei, haide, nu ne ajuti deloc:))
Cand spuneti “ea”, la cine va referiti?
ea = cladirea
eu votez cu Laurianul cel vechi:X
si eu votez tot cu cel vechi!:)
e prea frumos ca sa pleci din el :X
Adevărul e că în timpul vacanţei de vară, abia aşteptam să ma mut în clădirea nouă:-“…Dar acum când aud că trebuie sa mă mut pe 3 noiembrie într-o clădire rece şi neterminată, nu prea mă dau în vânt să învăţ în ea..Tot Laurianul vechi e mult mai acceptabil decât cel nou…Măcar daca Laurianul cel nou era complet construit, cu tot cu mobilier etc…şi toate clasele de după amiază ar fi putut învăţa în noile condiţii europene, ar fi fost mai agreabil gândul mutării…
Pingback: Laurian, RĂMÎI! « Elenaagachi’s Weblog
de ce sa ne mutam noi astia vechi?….sa-i mute pe astia noi care sunt in cl a9a…sa ne intrebe si pe noi cineva”vreti sa va mutati?”cei care vor sa se mute cei care nu vor ,sa ramana…(si nu stiu de ce am vaga impresie ca cei mai multi care vor zice “DA,vrem sa ne mutam in liceul nou!”sunt boboceii abia veniti).Nu vreau, NU VREAU sa ma mut in liceul nou….:(((
Trebuie sa-ti spun ca astfel de intrebari s-au pus de catre dirigintii copiilor, deci lucrul acesta chiar s-a facut (la unele clase:-“) cu toate acestea (exemplul clasei mele) nu s-a rezolvat nimic, caci tot s-a decis mutarea, deci nu prea vad relevanta….toti suntem entuziasti pana cand suntem pusi in fata faptului implinit….eu m-am resemnat, chiar nu mai conteaza pt mine…sper in continuare ca putem aduce atmosfera Laurianului si in peretii “inghetati”… The End for me:)