Astăzi a fost o zi frumoasă, a doua, cred de la începutul toamnei. Deja copacii îşi adună umbrele şi frunzele joacă leapşa la picioare…un vânt călduţ trece odată cu secunda, cu amintirile, cu nostalgia…. O frunză s-a îndrăgostit de cizma mea dreaptă, e galbenă, dulce, şi chiar arată bine cromatic aşezată fastuos, peste griul monoton. Nu vreau s-o iau, îmi place aşa…
Aceasta e toamna pe care o prefer, cu zilele călduţe şi cu apusurile dionisiace. Este toamna celor care iubesc viaţa, este toamna cum numai ea ştie să apară într-o poezie, este toamna îndragăstiţilor, toamna speranţelor, toamna frumuseţii, toamna sufletului meu. Vreau acum la bunici, la mere sau la struguri. Îmi închipui un Bahus la capătul unei mese plină cu fructe şi vin, ambrozie, nectar, râzând în hohote încântat, chemându-ne în lumea lui plină de belşug. Aşa mi-am imaginat toamna de mică…un soi de barbară alinare, de iniţiere pentru deprimul iernii. Ceva ca o ultimă petrecere inainte de moarte, de adormire, de hibernare…iubesc toamna pentru că este mereu ultima care alină suflete. Este ultima speranţă….azi a căzut o frunză în calea mea, azi e toamnă, azi e ultimul răgaz…
Andra 
Felicitari Andra, textul tău e un splendid poem de toamna solara… Fantezia unui apus dionisiac – rafinata metafora – surprins in puritatea lui vegetala, in lumina unui festin al trecerii… Abia in astfel de momente revelatorii se agrega in toate intelesurile sale sintagma aceea plina de intelesuri hedonice “traieste clipa”…
Cata dreptate…chiar e superb :- ? – nu textul( neaparat) , ci mesajul pe care incerci sa-l transpui pe frunza ruginita, devenita mijloc de exprimare. Stiu cum e…sa-ti doresti sa fii la bunici..:P- mustul e parca mai bun cu fiecare an ce se scurge. Nucile …sa stii ca mie mi se par putine( e doar un efect in mintea mea deoarece bunicul chiar sustinea contrariul :-?? , nu stiu de ce). Apropo… ca tot sunt in natura, ultimele flori- cativa trandafiri rosii si galbeni mai imita frumusetea verii- crizantemele deja..stapanesc gradina:X..superba, mai singura, dar opulenta.Frunzele:-? sa stii ca mie inca imi place sa cred ca mai e pana cad…:)). Cat timp pomii sunt verzi, palizi, dar totusi verzi, eu nu acord acestui anotimp toate drepturile:)). Toamna e ceva mai speciala pentru mine:P pentru ca fara ea..:-? nu as fi fost – temporal vorbind- pana intr-o dimineata ruginie, plina de un soare imbatator si de o mireasma de struguri, mere si flori…superb:). Mare bucurie , mare!!
De nostalgie e loc mereu:-j…fie ca o negi, fie ca nu…ea tot exista:).
Frumos!>:D<
ce-i cu smiley-ul ala:d:))..n-are ce cauta..acolo:d :)) pune o frunza pe el:))
Am pus:)
Pingback: Ce-i cu voi?? « Elenaagachi’s Weblog
Super poza! Si imi place si textul, mesajul pe care incerci sa-l transmiti prin intermediul textului.
Imi place fotografia, dar si filmuletele.
Multam Sorina:)
foarte frumos scris. Toamna e deosebita pentru ca e frumoasa si in urmatoarea secunda se ‘enerveaza’ si plange peste noi… ne face nostalgici, ne mijloceste reintalnirea cu aburii de ceai, ne (imi- aici ma gandesc la mine in primul rand 😛 ) ofera atatea frumuseti pe care le putem surprinde in imagini…