Dacă…chiar dacă…doar dacă…

Dacă este unul dintre cuvintele mele preferate…poţi exprima atâtea stări…dacă…poate dacă…chiar dacă…oare dacă… Este  atât de simplu şi este cu atât mai frumos cu cât nu exprimă o certitudine. Nu este nimic clar, este un fel de sinonim pentru „poate”.

Zilele astea nu am fost de foarte multe ori la şcoală pentru că, aşa cum este întotdeauna, trebuie să-mi petrec prima săptămână  de şcoală în pat…aşa spune o lege nescrisă dar care, după cum observ, e foarte precisă. Cu toate acestea am stat îndeajuns de mult ca să ascult multele ameninţări cum că anul acesta va fi foarte greu (cu examenele şi cu tot), că trebuie să muncim foarte mult ca să ne ridicăm la nivelul aşteptărilor şi că acum suntem cu mult în urmă faţă de ce ar fi trebuit să fim. Am aflat şi de multele proiecte care încep să fie deja pe masa de lucru pentru luna octombrie (octombrie este întotdeauna pentru mine cea mai ocupată fiindcă avem de celebrat „Zilele Liceului” şi mai mereu sunt prinsă în trei, patru, sau mai multe proiecte. Anul trecut au fost 4…consecutiv. Anul acesta aştept chiar mai multe :d). Am auzit şi multele invitaţii din partea diverşilor profesori în vederea participării le olimpiade, am auzit cam tot ceea ce era de auzit, de bine , despre noul an. Pe lângă toate acestea, însă, am trăit şi o bucurie; mică, insignifiantă, dar care a rămas, acolo, undeva.

Doamna profesoară a venit, ca de obicei, fără catalog, ca de obicei fairplay, veselă şi cu speranţe de mai bine pentru clasa noastră. Avea la ea doar o singură culegere. A deschis-o şi am făcut dictare. Era vorba despre o poezie cu numele „If”, a lui Rudy Kipling (autorul lui „Jungle Book”) care, se pare, a luat şi premiul Nobel. Mi-a plăcut enorm. Şi mi-am spus atunci că merită să v-o dau şi vouă.

Astăzi mi-am petrecut o parte din dimineaţă încercând să v-o traduc. Da, ştiu, puteam să iau traducerea de pe internet, am vrut, dar m-am speriat de ceea ce am găsit, spuneai că este o cu totul altă poezie. Aşa că am riscat şi v-am lăsat traducerea mea, inexactă, fără rimă, fără ritm, dar cu siguranţă ceva mai aproape de original. Enjoy!

 

 

IF (Rudy Kipling)

„IF you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don’t deal in lies,
Or being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise:

If you can dream – and not make dreams your master;
If you can think – and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build ’em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: ‘Hold on!’

If you can talk with crowds and keep your virtue,
‘ Or walk with Kings – nor lose the common touch,
if neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man, my son!

 

 

Şi acum traducerea:

 

„Dacă îţi poţi păstra cumpătul când toţi din jurul tău

Îl pierd pe-al lor, învinuindu-te

Dacă poţi să crezi în tine când toţi se îndoiesc (de tine)

Şi să ţii cont de faptul acesta

Dacă poţi aştepta şi să nu fii obosit de aşteptare

Sau, minţit fiind, să nu trăieşti în minciună

Sau, urât fiind, să nu urăşti la rându-ţi

Şi (dacă) nici prea buni nu pari, nici prea-nţelept

 

Dacă poţi visa şi să nu-ti faci din vise – stăpân

Dacă poţi gândi şi să nu-ţi faci din gânduri – ţintă

Dacă te poţi întâlni cu Triumful şi cu Dezastrul

Şi să-i tratezi pe acesti doi impostori exact la fel

Dacă poţi suporta să auzi adevărul

Inversat de şarlatani pentru a-l face capcană naivilor

Sau să vezi lucrurile pe care ţi-ai dat viaţa – distruse

Şi să te apleci să le refaci cu unelte tocite

 

Dacă poţi să aduni laolaltă toate câştigurile

Şi să joci totul la un joc de noroc

Şi să pierzi şi să iei totul de la capăt

Şi să nu rosteşti un cuvânt despre pierderea ta

Dacă poţi să-ţi foţezi inima şi curajul şi vigoarea

Să te ajute chiar şi când sunt de mult apuse

Şi dacă poţi să rezişti când nimic nu mai rezistă-n tine

Decât Voinţa care spune: Rezistă!

 

Dacă poţi vorbi cu mulţimile şi să-ţi păstrezi cinstea

Sau să mergi cu regii şi să nu-ţi schimbi firea

Dacă nici duşmanii nici prietenii apropiaţi nu pot să te facă să suferi

Dacă toată lumea contează pe tine, dar nimeni foarte mult

Dacă poţi umple neiertătorul minut

Al tău este Pămâbtul şi tot ce-i aparţine

Şi mi mult decât atât – vei fi un Om, fiule!” 

 

 

 

 Şi ca să fiu în ton…iată şi prima melodie care mi-a venit în minte….

Pe data viitoare!

 

 

 

 

 

 

Advertisement