Umbre pe parchet…

Mergeam astăzi spre…bunicul meu…încă nu m-am obişnuit să vorbesc la singular. Când dintr-o dată, când mai aveam fix 4 minute până la uşă îmi sună în urechi o melodie. Eu nu am obiceiul că caut melodiile în timp ce merg. Las un playlist să meargă şi ascult. Melodia care a început era de la Reamon şi se numea „ Angels Fly”.

Mi-am amintit că o ascultam mult pe vremea când umblam în alb (am avut o mică perioadă când purtam numai alb ca să mă satur de el…în mod evident nu l-am purtat îndeajuns de mult încât să mă satur…niciodată nu mă satur de alb…). S-a terminat exact în momentul când am apăsat clanţa ca să intru. Un sentiment straniu, de pace, m-a cuprins…casa pare neschimbată…mă şi aştept de după un colţişor să apară la fel de tăcută şi discretă aşa cum era întotdeauna…ma privea minute în şir, neştiind c-o simt…ascunsă într-un ungher, după uşă, în tăcere. Încă îi mai simt pasul gentil, aproape ca o umbră…..o umbră….umbră….

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in bunici, conditia umana, Sentimente and tagged , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Umbre pe parchet…

  1. carina says:

    am ascultat si eu melodia asta din playlistul tau 8->…
    umbre…o lume de umbre…si penumbre…lumini si zambete…lacrimi si suspine…si eu il mai zaresc pe bunicul meu …
    si simt-DIVINITATE!
    superba melodia!!!:X

  2. raluca says:

    si nu pot sa mai vina..:-<

  3. Pingback: În (a)temporale rătăciri… « Elenaagachi’s Weblog

  4. ana1991 says:

    Frumos titlu, superbă piesă. Ştiu cum e să vorbeşti la singular, de multe ori îţi scapă şi zici la plural, apoi te corectezi cu un gust amar şi un gând sumbru. E trist, dar, avem alternative?

  5. Pingback: …ani 20… « Dumitru Agachi’s Weblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s