Speranţă pe cer…

Am ajuns acasă după ceea ce, cred eu, a fost ultima ieşire în grup din vacanţa asta, cel puţin pentru mine. A fost superb, puţin obositor, dar superb. Am plecat cu autobuzul. Evident nu se putea să nu asistăm la un moment penibil în care 2 pensionari, rectific: o pensionară şi un veteran-pensionar, pregătiţi cu veşnicele cuponane, află cu stupoare că au expirat şi că trebuie să plătească tot drumul.

Evident scandal fără sens, evident ameninţări, evident urlete şi ironii, evident întârzierea autocarului cu câteva minute. În fine, plecăm. La Suceava în autogară, urcă o doamnă bine, chiar foarte bine facută care începe să-şi caute loc. Şi într-un final, se aşează.

„Doamnă, scaunul este ocupat!”

„Da? Şi ce dacă?”

Ne uităm stupefiaţi unul la altul, ne întrebăm dacă am auzit bine şi ne răspundem reciproc…da! Ce mai

putem spune decât, eventual „Romania is my country…”

Ajunşi acolo, am urcat pe munte, ne-am bălăcit în râu, am dansat, am râs, am băut (cu măsură, că se termina), am făcut duş (de multe ori pe zi) şi…ne-am uitat la stele.

Am văzut două stele căzătoare. Probabil acela a fost momentul care mi-a plăcut cel mai mult din toată excursia. A fost, acel ceva special care face orice călătorie diferită. Să stai întins pe o pătură în plin câmp, la miezul nopţii, cu berea lângă tine numărând stelele şi spunând poveşti. Ce poate fi mai frumos de atât? A fost o seară perfectă. Dorinţe şi speranţe s-au perindat pe deasupra noastră în acele 2 secunde în care meteorii au lunecat pe cer. Speranţe de mai bine în toate modurile posibile. Senzaţia pentru mine a fost şi mai puternică întrucât a fost prima dată cănd le-am văzut

.

În mod evident, nici balansoarul nu putea să lipsească. A fost locul în care ne retrageam noaptea până târziu spunând poveşti şi amuzându-ne, iar şoaptele se pierdeau undeva, căci într-o linişte atât de apăsătoare ţi-era şi frică să ridici vocea ca să nu o tulburi. Totul se învăluia într-o anumită doză de mister care ne făcea să ne simţim bine. Şi nu ne mai săturam de scârţâitul care împreună cu posesorul său ne trimiteau într-o lume fără timp, o lume ameţitoare, a cercului, şi totuşi dătătoare de pace.

Au fost multe momente de care să ne aducem aminte şi o vom face cu siguranţă, iar cele care meritau într-adevăr povestite, s-au rostit.

Trenul a fost cel care s-a însărcinat cu deosebita grijă de a ne aduce sănătoşi acasă. Ar fi de spus multe şi despre tren. Este preferatul meu ca mijloc de locomoţie. Poate din nostalgia anilor copilăriei când călătoream foarte mult cu trenul, poate datorită faptului că e mai poetic, nu ştiu. Dar asta este o altă poveste care aşteaptă să fie rostită. Cu altă ocazie, însă căci timpul îmi dă un ghiont. Trebuiesc deschise şi manualele alea odată şi odată. Măcar aşa…puţin. Prin urmare mă conformez. Pe data viitoare!

Later Edit: La rugămintea mamei am mărit pozele.

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in just for fun!, Sentimente, vacante and tagged , , . Bookmark the permalink.

25 Responses to Speranţă pe cer…

  1. diana says:

    o fost fain
    imi place ca ai povestit totul asa de bine incat parca e o poveste
    podu ala sunt sigura ca acuma nu mai este la cat ne-am alergat pe el
    si balansoarul ala langa care emil si-a revenit din betie ( nu pot sa zic mai mult ) si sa nu uitam de furnicile alea care intrau peste tot :-> si care chiar piscau .
    dar a fost fain :X de cand nu mai jucasem “ratele si vanatorii “.
    ne vedem vara viitoare tot acolo mai ales ca ne fac si reducere 🙂

  2. diana says:

    p.s. :Seby chiar are fata de constipat in poza in care ne strambam :))

  3. Oana says:

    Drept sa va zic…imi pare tare rau ca nu am fost cu voi si chiar ma gandeam ce gogomanii mai faceti:P. Cred ca a fost superb , mai ales ca stiu nitel locurile:). Chiar merita…merita orice :)) imi vine sa rad chiar pentru ca eu insistam atat sa mergem si am ajuns sa nu fiu acolo:)).
    Vad partea buna a weekend-ului trecut:>.L-am petrecut pe Valea Prahovei 8-> loc de vis.
    Poate vara viitoare am mai mult norc :P.

  4. dinuuuu says:

    ce sa mai zicem…doar ca a fost..bestial..
    totul a fost super..de la podul ala pe care ne bălăngăneam pana nu mai puteam, la stropeala din prima zi, din care am iesit toti fleasca; de la urcarile pe munte si zgarieturile si ranile si toate, pana la stelele cazatoare si striptease-ul baietilor de pe strada :>..si..evident..mersul din gura humorului pana la cabana, insotit de bancuri bune :)) :*
    imi pare bine ca am fost impreuna si ca ne-am simtit bine..cu toate ca mi-as fi dorit sa fie si roxana cu noi..
    sper sa mai avem iesiri din astea si sa fie cat mai dese si poate sa fie si mai mult vin, si mai multa bere, si, de ce nu, si mai multi prieteni..poate reusim odata sa dormim 16 in camera 8->..
    inca o data eu iti multumesc pentru tot ce a fost…si..;;) mai stai pe langa noi..ai cu cine >:D< :*

  5. andraagachi says:

    Weeei, eu nu-i spusesem inca mamei toate prostiile pe care le-am facut:)) mai abtineti-va. Deci, mama, de fapt nu a fost nimic, stii, noi doar ne prosteam:d.
    Asa si, da, vroiam foarte mult sa vina si chiar le-am simtit mult absenta si Roxanei si Alexandrei. Poate alta data. Ziceam ceva mic mic de un craciun acolo:d.

  6. tot dinu :D says:

    lasa andra, ca nu am facut chiar asa multe prostii…sau..daca au fost..au fost minore..ar fi super sa mai mergem si de Craciun..vedem noi pana atunci:D

    voiam sa revin la poza aia semnificativa in care ne-am strambat toti..si sa remarc fata de poet a lui emil :D..parca e un mertzan tamponat 😀

  7. carina says:

    Speranţa pe cer…Începutul pare promiţător-speranţa…Aşa să tot sperăm , uitându-ne la cer , această expoziţie de puncte infinite , mii de suflete în miniatură :iat-o şi pe a ta (speranţa)!
    -Diana , mai ştii care e steaua pe care ţi-ai ales-o? Dar pe-a mea ? :))
    Ar fi frumos dacă am putea alege stelele cerului nostru şi în viaţă , însă noi am avut şansa de a alege această escapadă în munţi:D.
    A fost superb! Nu mi-am putut imagina cum e să-ţi găseşti locul printre oamenii potriviţi , la momentul potrivit , într-un cadru cum nu se putea mai potrivit.
    Am urcat pe munte (până în vârf), ne-am bălăcit în râu (până la piele), am dansat (zgâlţât în toată regula), ne-am batut cu perne , am râs (cu un râs de-a dreptul euforic), am băut (pauză), am făcut duş (de multe ori pe zi),am mers mult , am dormit puţin şi …ne-am purificat. Dar peste toate astea… se aşterne magia, odată cu lasarea serii , cu încetinirea ritmului , pierzându-se în profunzimea lui , când cuvintele devin şoapte , privirile sclipesc în undele sufletului. Leagănul ne-a fost martor , cerul ne-a acoperit , luna ne-a zâmbit , stelele au semanat speranţa în adâncurile noastre , iarba ne-a găzduit ,berea ne-a încălzit şi…restul e tăcerea unui râs cu ecouri în infinit.
    După ce ne încadram în decorul dormitoarelor, în căldura saltelelor, reuşeam, în liniştea serii, să auzim dezlanţuirea şoriceilor. Şi cât ţi-e de folos o pernă , acolo unde e o lipsă, cât te încălzeşte un mesaj (unul, două, trei) . Cât te deruteazâ luminiţa unui telefon când pleoapele se închid, şi ştii că mai e cineva lângă tine …
    Dar cât de plăcut poate fi să n-ai somn, să stai pe hol având o conversaţie solicitantă la patru dimineaţa (evident cu persoana potrivită) şi să rămâi surprinsă cum de mai gândiţi la ora aia. Nu e mintea, e telepatia.:))
    Vine trenul pe linia trei! Sus şi jos! În stânga-soare, în dreapta-luna…Deodată intri în pană de idei, când te înghite un tunel şi începi să urli.
    Însă vine şi momentul în care ajungi la casa ta iubită, te aşezi în pat şi simti cum o lipsă te sufocă…
    Sunt singură din nou, în camera mea, cu gândurile mele şi cu perna mea…
    Văd cu ochii închişi cum suntem din nou acolo, împreună.>:D

  8. carina says:

    <Mi-e dor de voi…Mi-e dor de noi…

  9. andraagachi says:

    Bestial articolul, Carina! Ai făcut un rezumat foarte ingenios, într-adevăr ai surprins cam tot ce era de surprins. Şi mie mi-ai făcut dor :((. Lasă că or să mai fie cu siguranţă. Dar mă bucur că v-a plăcut acum, chiar mă bucur. A fost un alt mod de a ne distra…fără discoteci, cocktail-uri, başi la maxim. A fost ceva relxant. Numai bun pentru a ne pregăti de şcoală. Şi e modul în care personal mă simt cel mai bine. Deci nu mă mai întrebaţi dacă m-am simţit bine pentru că răspunsul este dinainte ştiut. A fost genial, da?? Happy acum!? Mai vreau…
    Aşa…dinu…mie tot raluca si cu george mi se par caştigătorii :))

  10. diana says:

    raluca si cu george sunt castigatori la ce?
    carina eu nu stiu ce cauti la mate info:-?? treci la filologie ca ai prea mult talent 🙂

  11. diana says:

    si inca ceva … de ce in dreptu meu e o chestie roz 😕

  12. carina says:

    Diana , in dreptul tau e o chestie roz cu scopul de a sugera :diana thinks pink!!!:)))
    AA!si ms de A comment A .

  13. carina says:

    si tie andra:X:X:X !!!multumim frumos pt tot ceea ce a insemnat escapada asta…pt ca in mare parte a fost meritul tau>:D:>

  14. andraagachi says:

    Terminati cu multumitu’. Schimbati placa:)). Chestia roz e ca sa se distinga mai bine cel ce comenteaza…cred…e asa, de kiki…ca sa fie mai colorat:)).
    George si Raluca, campioni la strambaturi,…printre altele:)).

  15. diana says:

    e de bine daca gandesc pink:-?
    multumim mami :P!

  16. elenaagachi says:

    Copii!
    Important e ca v-ati simtit voi bine! In rest, detalii!

  17. andraagachi says:

    V-am spus eu=))!

  18. dinuuuu says:

    gata..subiect inchis..nu mai dati commenturi >:)

  19. andraagachi says:

    daaaa, ce să-ţi spun, vorbeşte în nume personal:P Şi se spune comentarii, nu comenturi că nu suntem pe hi5:P:P

  20. Animalici74 says:

    Sunt total de acord cu tine62

  21. geaigel says:

    vin si eu cu intarziere cu un comment si nu pot sa nu-mi aduc aminte de sarmana broasca ce a fost lovita cu bestialitate de sutul puternic al tanarului emil, faza-i ca s-ar putea sa zaca si acum pe gardul ala :))
    pe munte am urcat …seara ne-am distrat si vinul cu berea am combinat b-)
    mancarea bunicii a fost foarte buna si si-a meritat banii
    ahhh si sa dezvalui misterul :”>…cine v-a piscat in seara aia pe patura ..sa stiti ca eram eu 😀
    mi-a placut >:D:D<
    hai la somn acum

  22. andraagachi says:

    Avaai, obscen mic! Nici nu ma asteptam la altceva de la tine:))…good job =)). Chiar de broasca uitasem. Baaaai, au fost multe! Si chiar sa stii ca m-au piscat…..FURNICILE…si a durut, sa stii!

  23. emyisa says:

    Din lipsa de inspiratie am sa spun doar ca a fost un weekend bestial… trait la maxim…am sa scurtez si eu direct un weekend in care ne-am simtit bine si speram sa mai mergem odata … despre ce vorbesc eu oare in fiecare weekend …
    multumim andra pentru acest weekend …
    dc oare am repetat de 4 ori weekend #-o nush poate pentru ca am ramas cu o multime de amintiri…
    i love you all ……..

  24. Andreea says:

    ca un sfat..se scrie “conformez” nu “comformez” Take care:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s