Am ascultat melodia asta de multe ori, am făcut la un moment dat chiar şi o povestioară împreună cu un prieten foarte drag. Are atâtea semnificaţii…o putem vedea ca o pildă pentru nebunie, pentru o amiciţie care întrece limitele realului înfăptuindu-se într-un spaţiu diferit, propriu numai celor doi şi ideal (asa cum am vazut-o eu şi Alex), un vis, ceva ireal, o revelaţie… sau poate să fie pilda unui muribund.
Îmi imaginez acum un spatiu închis, gol şi un „little bird” ce caută prin cuvinte dulci să-şi cheme noua prietenă spre un loc mai bun. Uneori, dorinţa de viaţă este atât de mare şi personajul nu vrea să-şi urmeze „prietenul” niciunde, indiferent de minunăţiile pe care le-ar găsi acolo. Acela iubeşte viaţa.
Dar când viaţa e un coşmar, dacă întoarcerea la viaţă ar însemna numai durere, chin şi resemnare. Dacă întoarcerea la viaţă ar însemna aşteptarea continuă a morţii, ce rost ar mai avea?
Daca viaţa a fost trăită, nu ne mai rămâne decât să ne odihnim.
Bunica mea se odihneşte acum, înseninată, după o perioadă de câţiva ani în care singura ei rugăciune păstrată pentru sine era „să se termine odată totul”. Singurul fapt care a mai ţinut-o în viaţă a fost iubirea…iubirea pentru noi…
Dumnezeu să te ierte şi să ne dea putere nouă!
Andra 
Dumnezeu să o ierte…iar voi, să fiţi puternici pt. că deşi doare, asta-i cursul vieţii.