Cunoaştere de copil

Există momente când gândul şi inima îmbie la dezmierdare, la alint, la copilărie, la perioada aceea atât de liniştită când orice stâncă părea uşoară ca un fulg. Îmi spunea cineva căreia eu îi port o extraordinară stimă că doar copii au puterea de a mişca munţii din loc, doar ei, au puterea de a vedea lucrurile aşa cum sunt, nepângăriţi de griji şi pot avea credinţa necesară şi puterea ca să facă, chiar sub ochii noştri minuni. Treceam pe Unirii, îmi făceam loc prin gloata de copii gândindu-mă ce poate fi atât de special la ei. Cum pot ei fi atoateştiutori şi apoi, dintr-o dată să uite totul şi să trimită totul în nepăsarea vieţii. Treceam pe lângă biserică. O femeie cu doi copilaşi, un băieţel şi o fetiţă: fetiţa era de-acum destul de măricică pentru a şti să-şi facă cruciţă într-un mod solemn chiar dacă uneori uita ordinea semnelor. Băieţelul, mai mic poate cu un anişor, ţinând ferm de fusta mamei, s-a oprit pentru o secundă parcă fermecat, cu privirea în sus. Canicula de afară, aproape de nesuportat nu dădea voie privirii să se-ndrepte, o ţinea ca o slugă modestă şi ascultătoare îndreptată în jos. Dar pentru o secundă, în faţa uşii de la biserică copilaşul şi-a ridicat privirea spre nori şi apoi a ţipat: „Mamaaaa, vreau şi eu, vreau şi eu cruciţă că Se supără pe mine!”. Am încercat şi eu să Văd…era oare cu putinţă? Dar fierbinţeala soarelui a ars şi din inima mea dorinţa, şi am plecat capul, ca un muritor în condiţia sa eternă.

 

 

Advertisements

About andraagachi

Dupa multe incercări ale mai multor oameni de a ma comvinge să-mi fac blog, am ajuns la concluzia..."De ce nu?" Am deschis,deci, astazi portita spre noi orizonturi, portita care a fost mereu deschisa dar care pana acum nu s-a numit niciodata "a mea". Cat despre mine...cei care ma stiu pot spune mai multe, eu urasc autocaracterizarile, sunt mereu in sensul extrem. Si eu nu sunt asa, cel putin asa cred....
This entry was posted in conditia umana, copil, filozofeli and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Cunoaştere de copil

  1. anca dragan says:

    Stii ce au copii atat de special??
    entuziasmul de a cunoste noul, bucuria de a-l primi. Si mai e un lucru pe care ar fi fain sa il aplicam si noi…la scurt timp dupa ce se enerveaza sau plang, sau mai stiu eu ce,,,apare zambetul..Uita!
    Noi oamenii astia mari, acordam multa atentie, as spune prea multa lucrurilor, oamenilor care ne supara, in loc sa ne focalizam atentia spre solutii sau spre o atitudine optimista…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s