Nou?
E mai multă zăpadă faţă de ultima oară când am fost. E mai frig. Există Mc în Iullius… nu ştiam asta… la naiba cu fast food-urile. Centrul Cultural Francez e mult mai mic faţă de cum mă aşteptam eu să fie. CinemaCity e genial. Şi foarte scump… dar totuşi genial. Avatar m-a ţinut trează, dar tot comercial rămâne. Noroc cu 3d-ul. Am terminat Soni… bine scrisă. Şi atât. Te ţine legat, o termini repede. Apoi îţi pui ceva întrebări legate de condiţia umană şi apoi îţi începi a doua zi ca oricare alta. Pentru că deja ai uitat. Doar eşti om. Andrei Ruse îmi place totuşi mai mult ca poet.
Poze. Iaşiul e frumos şi iarna.
Fellini este pentru mine personal, cel mai bun regizor din toate timpurile. Stilul său suprarealist de a vedea lucrurile mi se pare incomparabil. Metaforele pe care el le concepe sunt fabuloase, sunt fotografii de fapt, imagini artistice. Dar pe langă asta, reuşeşte să construiască o intrigă foarte bine pusă la punct, chiar dacă nu ea, ci imaginea se află în prim plan.
“Roma” e un film cu un subiect simplu.. aş spune eu… Roma prin ochii lui Fellini. Un regizor pasionat de frumos face o descriere a oraşului aşa cum este el în ochii lui. Şi câte pot spune ochii unui artist!!
Vă las fără prea multe detalii, pentru că vreau totuşi să vedeţi filmul… cu două momente, însă…
Parada clericilor:
Şi descrierea Romei, în cuvinte de această dată…
Şi am să mai recomand un film, pe care încă nu l-am văzut, dar am găsit un moment din el pe youtube şi sunt convinsă că o sa-mi placă şi filmul. Se numeşte “Casanova”
Sunt filme mai puţin cunoscute, dar care merită cu siguranţă văzute de iubitorii de frumos şi de sătulii de comercial, de specific, de “la fel”, de “happy end”, în genere de cei care ştiu că au o pasiune pentru filmele mari şi îndrăzneasc să se numească cinefili.
Enjoy!
Nu doare… doar sâcâie. Mă irită starea asta, şi uneori o iubesc atât de mult. Am mai spus-o şi cu altă ocazie. Parcă aş fi o fiinţă duală… niciodată nu gândesc într-o extremă. Mereu văd şi partea cealaltă… dar niciodată nu sunt capabilă să le pun în balanţă. Visez prea mult şi îmi place. Realitatea există şi ea, nu foarte departe de vis.
